Este nevoie de un program colectiv de urgență pentru salvarea Kîrgîzstanului. Logic ar fi ca țările membre ale Uniunii Euroasiatice și ale Tratatului Unit de Securitate Colectivă (ODKB) să facă din acest program „o macara comună”, pentru a scoate Kîrgîzstanul din statutul de „stat eșuat”.

Kîrgîzstanului i se spune astăzi cu amărăciune „insula ghinionului”. Se glumește cu tristețe că uneori istoria revoluției se repetă de trei ori: prima dată – sub forma unei tragedii rusești, a doua oară – sub forma unei farse ucrainene, iar a treia oară – la Bișkek.

Noua confruntare de forță între fostul și actualul președinte al Kîrgîzstanului ne obligă să ne gândim la o întrebare simplă: de ce fiecare nouă putere din Kîrgîzstan este mai slabă și mai rea decât cea precedentă?

Sistemul politic din Kîrgîzstan a fost de fapt victima unei selecții negative. Se remarcă faptul că politicienii și relațiile sociale din această mică republică central-asiatică se degradează constant din punct de vedere economic, politic și social.

Astfel, matematicianul Askar Akaev s-a dovedit un conducător prea „moale” pentru o astfel de țară brutală. El a fost forțat să părăsească Kîrgîzstan după „revoluția lalelelor” din 2005.

mai mult la : reporterglobal.ro

Lasă un răspuns